Articulatiile coxofemurale sau soldurile sunt segmente care fac legatura intre bazin si membrele inferioare.

Relieful soldurilor este mai accentuat la fete, din cauza dimensiunilor mai mari ale bazinului si a depunerilor adipoase de la acest  nivel.

Deficientele soldurilor pot fi datorate unor modificari ale articulatiei coxofemurale sau a unor anomalii ale epifizei proximale a femurului.

1. Luxatia congenitale a soldului.

Luxatia congenitala a soldului sau displazia luxanta coxofemurala este cea mai frecventa malformatie congenitala a scheletului.Ca definitie , deficienta este caracterizata de totalitatea modificarilor osteo-capsulo-ligamentare coxofemurale, care determina sau pot determina dislocarea capului femoral din acetabul.

Statistic, deficienta apare la 1,5 – 3 % dintre noii-nascuti, mai frecvent la sexul feminin (raport 6 la 1 fata de sexul masculine).

In etiologia acestei deficiente au fost incriminate mai multe teorii:

• Teoria mecanica – care sustine drept cauze ale deficientei traumatismele intrauterine, prezentatile pelvine cu tractiunile de picioare la nastere;
• Teoria inflamatorie – care sustine aparitia unui proces inflamator la nivelul articulatiei coxofemurale, care produce un revarsat articular, distensia articulatiei si favorizarea luxatiei;
• Teoria hormonala – care sustine ca estrogenii pot determina hiperlaxitate la nivelul articulatiei coxofemurale, favorizand luxatia.

Semnele clinice ale deficientei sunt in functie de varsta la care este descoperita luxatia congenitala a soldului.

La nou – nascut

• Semnul clinic – perceperea unei senzatii speciale la manevra de mobilizare a capului femoral in acetabul;
• Examenul radiologic.

Dupa 3 luni:

• Semnul Peter Bade – asimetria plicilor de pe fata interna a coapselor
• Semnul Lance – devierea fantei vulvare catre soldul luxat
• Semnul Ombredanne – genunchiul flectat sub nivelul celuilalt de partea soldului luxat
• Examenul radiologic.

Intre 1 – 3 ani :

• Mersul schiopatat, lent si leganat;
• Trunchiul pare scurtat;
• Bazinul largit si inclinat mult anterior;
• Scurtarea memnbrului inferior de partea afectata;
• Trohanterul proeminent, fesa hipertrofica;
• Lordoza lombara accentuate;
• Examenul radiologic.

La adult:

• Pierderea sfericitatii capului femoral;
• Stergerea acetabulului;
• Aparitia complicatiilor ( artroza, necroza cap femoral);
• Mers schiopatat – daca luxatia este unilaterala;
• Mers lateral – daca luxatia este bilaterala

Evolutia deficientei este in functie de momentul depistarii si de tratamentul aplicat.

Tratament

Tratamentul deficientelor membrelor inferioare este chirurgical, orthopedic si kinetic.

Tratamentul chirurgical se adreseaza mai ales malformatiilor congenitale de la nivelul soldului si piciorului.

Tratamentul ortopedic insoteste tratamentul chirurgical.

Prin intermediul ortezelor se mentin posturi dirijate, putandu-se executa si contractii izometrice.Ortezarea se aplica mai frecvent la copii in cazul malformatiilor congenitale ale piciorului.

Kinetoterapia este recomandata ca unica forma de tratament in deficientele functionale si ca tratament adjuvant chirurgiei si ortopediei.

Kinetoterapia in deficientele membrelor – inferioare are urmatoarele obiective:

• Tonifierea musculaturii hipotone pentru prevenirea deviatiilor;
• Mentinerea stabilitatii la nivelul articulatiilor membrelor inferioare;
• Formarea unui reflex de postura correct, atat in ortostatism cat si in mers;
• Combaterea contracturilor si retractiilor musculare.

Mijloacele folosite in recuperare sunt reprezentate de pozitionari dirijate si exercitii dinamice.Exercitiile dinamice se executa cu trunchiul si membrele inferioare.Se pot folosi aparate fixe si obiecte portative.Se recomanda si efectuarea gimnasticiirespiratorii si redresarile.

Un articol scris de Echipa CMR Darin, din categoria kinetoterapie. Acest articol a fost vizualizat de 7536 ori. Daca acest articol va fost folositor, va invitam sa printati acest articol. Asteptam parerile dvs. in rubrica de comentarii

Tweet