Integrarea in scolile de masa a copiilor cu dificultati de invatare

Prin termenul “dizabilitati specifice de invatare” putem intelege “tulburari de invatare “, “dificultati de invatare” sau “deficiente de invatare”.

            Termenul de dificultati sau dizabilitati de invatare a fost folosit prima data de S.A. KIRK in 1963, pentru a vorbi despre copiii care aveau serioase probleme de invatare in scoala.

            Dificultatea specifica de invatare reprezinta o dezordine la nivelul intelegerii sau utilizarii limbajului vorbit sau scris, ce are efecte asupra capacitatii de a asculta, de a gandi, vorbi, scrie, citi etc.

Poate fi considerat cu dificultati de invatare un copil care a crescut si s-a dezvoltat intr-un mediu normal, la fel ca toti ceilalti copii de varsta lui, dar care nu a reusit sa asimileze informatiile la fel ca ceilalti. Un copil cu intarziere mintala, deprivat cultural sau economic nu poate fi etichetat ca avand dificultati de invatare. Aceste dificultati de invatare tin de capacitatea copilului de a asimila unele informatii la un moment dat si nu de factori externi care pot influenta capacitatea lui dar nici de factori interni care tin de functionarea unor organe interne.

 Tulburarile cel mai des intalnite la elevii cu dificultati de invatare sunt:

-          deficiente de atentie;

-          deficiente de motricitate generala si fina cu dificultati de coordonare spatiala;

-          dificultati de prelucrare a informatiilor perceptive auditive si vizuale;

-          lipsuri in dezvoltarea unor strategii cognitive de invatare;

-          tulburari ale limbajului oral, un vocabular sarac;

-          dificultati de citire;

-          dificultati de scriere;

-          dificultati in realizarea unor activitati matematice;

-          tulburari de comportament social, numar mic de relatii sociale.

Deficientele de invatare exista la copiii din toate tarile indiferent de cultura, limba si mediul social in care traiesc. Numarul elevilor cu dificultati de invatare este in continua crestere, cei mai multi sunt cu varsta cuprinsa intre 9-14 ani.

Recuperarea elevilor cu dificultati de invatare este un proces complex si se poate desfasura fie intr-un cadru izolat , de catre echipe de specialisti, pe grupe de copii cu aceeasi deficienta, fie prin integrarea lor in scoli obisnuite unde sa fie indrumati de un cadru didactic obisnuit si de un profesor de sprijin.

In acest moment, la noi in tara exista o tendinta din ce in ce mai mare de integrare a copiilor cu deficienta de invatare in unitatile scolare obisnuite. Aceasta situatie creaza o serie de dispute.

Trebuie sa desfiintam scolile speciale si toti copiii sa-i integram in scoli obisnuite. Dar in acest caz ce facem cu cadrele didactice din invatamantul special? Cum este depasita retinerea cadrelor didactice din scolile obisnuite de a primi in clasa copii cu dificultati de invatare? Ii privim cu respect pe cei care “se incumeta” sa invete o clasa formata din copii cu dificultati de invatare si copii fara dificultati de invatare? Ii privim cu mai putin respect pe cei care nu accepta acest lucru? Suntem convinsi ca multi dintre noi ne punem aceste intrebari atunci cand ne confruntam cu aceasta situatie.

Toti copiii trebuie sa aiba sanse egale. Toti traim in aceeasi lume, in aceeasi societate care nu este impartita in lumea celor cu nevoi speciale si in lumea celor fara nevoi speciale si atunci de ce invatamantul sa fie impartit astfel. O solutie pentru evitarea acestei impartiri in cadrul invatamantului ar fi educatia integrata.

Exista o serie de riscuri care impiedica integrarea copiilor cu dificultati de invatare in unitatile scolare obisnuite. Cel mai mare risc este esecul copilului cu dificultati de invatare in fata celorlalti copii considerati normali si repetarea acestui esec, fapt care poate duce la o degradare si mai mare a starii lui.

Un alt risc ar fi respingerea si izolarea de catre colegii de clasa a copilului cu dificultati de invatare si chiar ridiculizarea lui, uneori si de catre cadrele didactice.

            Este evident greu sa lucrezi cu o clasa mixta, formata din copii cu dificultati de invatare si copii fara dificultati de invatare, dar nu este imposibil. Poate fi considerata o provocare, o ocazie de demonstrare a calitatii de cadru didactic bun.

            Pe langa riscurile integrarii copiilor cu dificultati de invatare in unitatile de invatamant obisnuite, exista si avantaje. Aceste avantaje ar putea fi : multitudinea de informatii pe care o are la dispozitie copilul cu dificultati de invatare in scolile obisnuite, informatii care il ajuta sa faca fata mult mai bine situatiei din lumea reala si pe care nu le-ar fi primit daca invata intr-o scoala speciala.

            Contactul direct si comunicarea cu copii de aceeasi varsta dar fara dificultati de invatare constituie un avantaj al integrarii copiilor cu dificultati de invatare. Un alt avantaj il reprezinta, socializarea copiilor cu dificultati de invatare, legarea de noi prietenii si stimularea in depasirea dificultatilor.

            Pentru reducerea acestor riscuri ale integrarii si sporirea avantajelor in favoarea copiilor cu dificultati de invatare, o solutie o reprezinta existenta cadrelor didactice de sprijin in scolile obisnuite.

            Rolul cadrelor didactice de sprijin  este de legatura intre copilul cu dificultati de invatare si cadrul didactic de la clasa . Cadrul didactic de sprijin trebuie sa colaboreze cu profesorul de la clasa, aceasta colaborare sa se faca de la egal la egal, nu trebuie ca unul sa fie considerat superior celuilalt.

Impreuna trebuie sa stabileasca planul de predare a lectiilor, el trebuie facut astfel incat sa fie accesibil si copiilor cu dificultati de invatare, dar, in acelasi timp, sa nu fie prea lejer pentru copiii fara dificultati de invatare.

Ideal ar fi ca la fiecare clasa sa existe o echipa formata dintr-un cadru didactic obisnuit si un cadru didactic de sprijin si in masura posibilitatilor, din cand in cand sa  se inverseze rolurile. Cadrul didactic de sprijin nu trebuie sa lucreze cu copilul cu dificultati de invatare intr-un colt al clasei, nu trebuie sa-l izoleze de ceilalti si mai ales, nu trebuie sa lucreze activitati diferite de ale celorlalti copii.

            In cazul in care intr-o clasa sunt mai multi copii cu dificultati de invatare , acestia nu trebuie sa fie asezati separat de ceilalti si nu trebuie cadrul didactic de sprijin sa lucreze cu ei, iar celalalt cadru didactic cu ceilalti copii fara dificultati de invatare.

            Profesorul de sprijin nu ar trebui sa ofere ajutor copiilor cu dificultati de invatare decat daca acestia o cer si numai dupa ce ei au incercat singuri sa rezolve o anumita problema si nu au reusit. Copiii cu dificultati de invatare trebuie lasati in unele situatii sa se descurce singuri, sa gaseasca singuri solutii, sa nu fie tot timpul ajutati de cadrul didactic de sprijin pentru ca astfel se creeaza o dependenta a copilului cu dificultati de invatare de cadrul didactic de sprijin.

            Colegii de clasa ar putea fi si ei implicati in ajutarea copiilor cu dificultati de invatare.

            Pentru clasele V-VIII ar trebui sa existe o echipa de cadre didactice de sprijin, cate unul pentru fiecare materie si acestia trebuie sa colaboreze cu profesorii de specialitate pentru realizarea planului de lectii.

            In timpul orelor trebuie sa se evite lucrul individual si separat al cadrului didactic de sprijin cu copilul sau copiii cu dificultati de invatare. Indicat ar fi sa existe posibilitateaca dupa ore, sau in alta perioada a zilei, sau o zi pe saptamana , cadrul didactic de sprijin sa lucreze individual cu copilul cu dificultati de invatare, dar in alt cadru, nu in clasa in prezenta celorlalti colegi.

            Ceea ce v-a fost prezentat mai sus este o modalitate ideala pentru integrarea si dezvoltarea copiilor cu dificultati de invatare in scolile de masa. Trist este ca la noi intaraexista doar obligativitatea integrarii copiilor cu dificultati de invatare in scolile de masa, insa nu este asigurat si cadrul specific de dezvoltare normala in acest mediu.

            La noi in tara exista un profesor de sprijin care trebuie sa-si desfasoare activitatea la mai multe scoli si, in aceasta situatie, ii este imposibil sa intre in contact cu copiii cu dificultati  de invatare dintr-o scoala mai mult de o data pe saptamana.

            Si cum speranta moare ultima … poate, cine stie, intr-un viitor apropiat sau indepartat, va exista si la noi in tara un sistem de invatamant favorabil copiilor cu dificultati de invatare.

Un articol scris de Echipa CMR Darin, din categoria psihoterapie. Acest articol a fost vizualizat de 17712 ori. Daca acest articol va fost folositor, va invitam sa printati acest articol. Asteptam parerile dvs. in rubrica de comentarii

Tweet