Consiliere psihologica si psihoterapie

Definitii

Consilierea psihologica este o specializare accesibila doar licentiatilor în psihologie.
Consiliera psihologică este interventie psihologica (a) în scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau (b) în scopul promovarii sanatatii, preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea educationala scolara. In timp ce consilierea educationala scolara este focalizata pe probleme de educatie si cariera, consilierea psihologica implica interventia consilierului psihologic în optimizare personala si în ameliorarea problemelor (subclinice) psiho-emotionale si de comportament.
Psihoterapia este o specializare accesibila nu numai persoanelor licentiate in psihologie, insa cu obligativitatea completarii studiilor cu un anumit numar de cursuri in domeniu sub forma de master, formari sau specializari.
Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si în spirit umanist (a) în scopul promovarii sanatatii, optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicati în tulburarile psihice, psihosomatice si în tulburarile somatice si (c) în situatii de risc.
Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face interventie psihologica pentru psihopatologie, în timp ce consilierul psihologic se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie somatica în care sunt implicati factori psihologici.
Sursa: Colegiul Psihologilor - Comisia de Psihologie clinica si Psihoterapie.

Irina Holdevici defineste acesti termeni astfel:
CONSILIEREA PSIHOLOGICA este un proces intensiv de acordare a asistentei psihologice pentru persoanele normale care doresc sa-si atinga obiectivele si sa functioneze eficient.
PSIHOTERAPIA este un demers mai complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfunctionale sau de reechilibrare si restructurare a personalitatii.
Mihai Golu considera ca activitatea de CONSILIERE PSIHOLOGICA se adreseaza unei structuri de suprafata a personalitatii, mai evidente si mai usor controlabile constient, pe cand PSIHOTERAPIA vizeaza adancurile psihicului, inconstientul cu conflictele sale refulate, recomandandu-se persoanelor cu tulburari psihocomportamentale mai severe.
Sursa: Psihoterapie (Repere teoretice, metodologice si aplicative) IOLANDA MITROFAN

ASEMANARI SI DEOSEBIRI

CONSILIEREA si PSIHOTERAPIA sunt activitati psihologice profesioniste centrate pe relatia de ajutor in situatiile de criza personala sau colectiva, de impas existential iminent sau trenant, de dificultate in adaptare, relationare si integrare sociala.
In munca de CONSILIERE si PSIHOTERAPIE scopul este sprijinirea beneficiarilor in a-si rezolva problemele prin surse proprii, prin modificarea atitudinilor, conceptiilor si comportamentelor manifestate in contexte existentiale specifice.
Rolul consilierului si psihoterapeutului este de a insoti si stimula procesul de autoexplorare al clientului sau, ajutandu-l sa constientizeze si sa acorde sens evenimentelor si starilor personale, fara a-i indica si sugera propriile explicatii.
Consilierul si psihoterapeutul nu sunt niste “profesori” care predau o lectie de viata, ci sunt co-participanti si sprijin avizat in creeare de catre client a unor strategii personale rezolutive, in stimularea optimizarii si adaptarii lor la realitate.
CONSILIEREA formeaza sau dezvolta abilitatea de a lua decizii si de a facilita rezolvarea problemelor clientului; genereaza si catalizeaza alternativele planurilor de viata, ajutand clientul in modificarea stilului de viata.Catalizeaza procesul de luare a deciziilor de catre client sau apartinatori, precum si descoperirea solutiilor viabile pentru acesta. Rezultatul final al consilierii consta in actiunile intreprinse de client pentru schimbarea sa comportamentala.
PSIHOTERAPIA se adreseaza cel mai adesea unor probleme semnificative din sfera sanatatii psihice, psihosomatice si somatice, avand in centru trauma, pierderea, durerea si blocajul in dezvoltarea, reactivitatea nevrotica si consecintele disociate ale psihozelor, tulburarilor adictive, tulburarilor de instinct sexual si alimentar, comportamentelor suicidare, tulburarilor de identitate etc. Finalitatea psihoterapiei este restructurarea personalitatii clientului la nivel constient si inconstient.
PSIHOTERAPIA este predominant o o activitate curativa, de remediere, in vreme ce CONSILIEREA este mai curand preventiva, de dezvoltare si de educatie. Ambele se pot desfasura atat in cadrul clinic, cat si extraclinic, insa PSIHOTERAPIA se desfasoara preponderant in mediul clinic ( spitale, policlinici, servicii de sanatate mintala, centre de reabilitare), in vreme ce CONSILIEREA se practica mai mult in cabinete private, in centre comunitare si organizatii de ajutaor psihologic si social, in servicii de resocializare si reabilitare extraclinice, in mediul educational, in mediul penitenciar.
CONSILIEREA este un bun prilej de invatare a unor raspunsuri alternative la probleme vechi care se repeta si de reprocesare a semnificatiilor evenimentelor dintr-o perspectiva schimbata sau mai matura. CONSILIEREA ajuta clientul aflat in situatie de criza sa se confrunte cu frustrarile si sa-si reformuleze noi obiective, sa ierte si sa accepte pe altii, iertandu-se si acceptandu-se pe sine. Consilierea il invata pe client sa faca fata traumei, deceptiei, dezamagirii sau imprevizibilului unor situatii investindu-le cu sens.
Activitatile de CONSILIERE si PSIHOTERAPIE dezvolta o buna colaborare profesionala si interumana intre medic, psiholog, asistent social, defectolog, kinetoterapeut, jurist, educator, parinte spiritual sau alte persoane inplicate in procesul terapeutic. Familia si implicarea ei functioneaza adesea nu doar ca o parte din “problema” ci si ca un co-terapeut.
Munca in echipa este cheia succesului si a satisfactiilor deloc neglijabile in domeniul foarte larg al asistarii complexe a persoanelor in dificultate.
Sursa: Psihoterapie (Repere teoretice, metodologice si aplicative) IOLANDA MITROFAN