TULBURARILE DE LIMBAJ CARE NECESITA LOGOPEDIE

TULBURARILE DE LIMBAJ CARE NECESITA LOGOPEDIE
tulburari de limbaj care necesita logopedie


Copilul, pentru a fi acceptat si integrat in societate, are de parcurs un drum lung si uneori foarte dificil. Reusita lui este influentata de o multitudine de factori printre care, cei mai importanti sunt: zestrea ereditara cu care porneste la drum, mediul social in care traieste si educatia pe care o primeste de la adultii cu care convietuieste.

Daca evolutia lui este normala, copilul trece usor de la totala dependenta de parinti (in special de mama), la independenta treptata si la diversificarea relatiilor cu ceilalti. Treptat, el interactioneaza cu mediul inconjurator, acumuleaza experiente, insuseste comportamente, invata sa comunice si sa colaboreze cu ceilalti. Toate acestea le realizeaza cu ajutorul LIMBAJULUI.

Importanta acordata limbajului se explica prin faptul ca pe de o parte claritatea exprimarii influenteaza intregul proces intelectual al persoanei, iar pe de alta parte pentru ca exista o varietate imensa de exprimari verbale dar si multiple tulburari de limbaj ce trebuie corectate.

Preocupari pentru exprimarea logica, corecta a ideilor, pentru cultivarea vocii dar si pentru corectarea defectelor de vorbire s-au manifestat din cele mai vechi timpuri si s-au intensificat in ultimele decenii ducand la realizarea unui sistem unitar de terapie logopedica.

In Romania, practica logopedica s-a legalizat in anul 1949 si s-a amplificat odata cu infiintarea cabinetelor logopedice din scoli si policlinici in anul 1957.

Activitatea de corectare si recuperare trebuie sa inceapa cu copiii prescolari si scolari mici pentru a evita transformarea tulburarilor de vorbire in deprinderi gresite si pentru a permite desfasurarea in conditii bune a procesului educativ.

La varstele mici frecventa tulburarilor de vorbire este mai mare, dar si corectarea lor este mai usoara in comparatie cu varstele inaintate.

Metodele si procedeele utilizate in activitatea terapeutica logopedica sunt specifice fiecarei categorii de tulburari, iar alegerea lor este in functie de fiecare subiect in parte, de tipul deficientei si gravitatea acesteia, de varsta si nivelul de dezvoltare psihica, de etimologia si simptomatologia acestora.

In anul 1982 E. Verza realizeaza o clasificare a tulburarilor de limbaj imbinand in acelasi timp criteriile anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic si psihologic, rezultand urmatoarele categorii:

  1. A.    Tulburari de vorbire:
  2. Tulburari de pronuntie: Dislalia, Rinolalia,Disartria
  3. Tulburari de ritm si fluenta: Balbaiala, Tahilalia, Bradilalia
  4. Tulburari de voce: Afonia, Disfonia, Fonastenia
    1. B.    Tulburari de citit- scris: Alexia – dislexie, Agrafie- disgrafie
    2. C.    Tulburari complete de limbaj: Alalie, Afazie
    3. D.    Tulburari de dezvoltate a limbajului: Mutismul, Intarzierea in dezvoltarea generala a vorbirii.

 DISLALIA - este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau functionale ale elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte a unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea, omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si aspectul semantic, intelesul.

RINOLALIA – se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea tubului fonoarticulator, fie datorita “unei obstructii nazale”, fie datorita “unei comunicatii intre rezonatorul oral si cel nazal”. Timbrul sau structura de supraton, denumita adesea “nazalitate”, este rezultanta unei rezonante care se degaja in pasajul de trecere naso-faringian, marcand pe o scara larga in hiper sau hipo limitele. Aceasta intonatie aparte a vocii care se formeaza din cauza unei sonoritati anormale este denumita “fonfaire”, tulburare ce provine din cauza directiei inadecvate a curentului de aer pe cale orala, fie in urma unor defecte mecanice, ale activitatii nazale, cerului gurii moale si tare

DISARTRIA- se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea nedorita.

BALBISMUL (balbaiala) - tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adulti, rezultata din defectoasa reglare a limbajului si se manifesta prin dezordine intermitenta a pronuntiei: a) prin repetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b) prin blocaje a unor foneme, indiferent daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipitate, in rafale urmate de momente de dificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce face ca aceste, dupa eforturi, sa fie adesea articulate incorect. Se disting 2 forme de balbism: a) clonic, manifestat prin repetitii ale silabelor initiale si b) tonic, se manifesta invers prin imposibilitatea articularii primei silabe, ceea ce presupune chiar si unele grimase sau crispari. Cercetatorii au descoperit ca acesta tulburare este mai frecventa la copiii care invata doua limbi (bilingvismul), deoarece exista o solicitare nervoasa mai mare in alegerea cuvintelor potrivite. Alte cauze ar putea fi stresul, traumele psihice, socuri, spaime, deprimare afectiva, etc

TAHILALIA - vorbirea exagerat de rapida, asociata de cele mai multe ori cu o instabilitate nervoasa si hiperexcitabilitate;

BRADILALIA - incetinirea ritmului vorbirii, datorită cărora expresia verbală devine greoaie, tărăgănată, iar cuvintele adesea sunt pronunţate silabisit. Bradilalia apare în intoxicaţii cronice, stări confuzionale, encefalite cronice, stări demenţiale, epilepsie, etc.

AFONIA ( vorbirea in soapta) - este o tulburare de vorbire care constă în lipsa sau pierderea vocii datorită lezării laringelui sau inervației acestuia, cavității bucale sau mușchilor implicați în actul vorbirii, cu păstrarea capacității de a articula. Poate apărea în tumorile laringelui, în tuberculoză, în sifilis, în laringite simple, după traheotomie, în intoxicația cu beladonă etc.

DISFONIA (raguseala) - modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiunile hipofizei, care aduce modificari somatice, metabolice si psihice, cu repercursiuni semnificative asupra vocii, vorbirii si cantatului. Emisia vocala este slabita, vocea ingrosata, rugoasa, cu modulare si grade diferite de disartrii; uneori vocea este mai putin inteligibila, pronuntia dificila, in special determinata de macroglosie. Vocea oboseste usor, este monotona si frecvent se vadeste lentoare, datorita, pe de o parte, tulburarilor mecanice si pe de alta parte modificarilor psihice. Disfonia functionala a copilului se deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare incorecta a vocii fara defectiuni laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt care micsoreaza volumul respirator; copilul cauta sa o suplimenteze printr-o tensiune a musculatorii laringiene si perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota ovalara care evidentiaza disfonia hipochinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor adenoide care dau rinolalia inchisa, care altereaza vocea. Disfonia poate persista toata viata daca nu este corectata printr-o reeducare potrivita.

FONASTENIA- voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a buzelor fara sunet.

ALEXIE-  reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a intelege limbajul scris. Alexicul  vorbeste normal, raspunde la intrebari, intelege ceea ce i se spune, poate scrie corect dupa dictare sau chiar spontan, dar nu intelege un text scris.

DISLEXIE-  tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Constatarile cercetatorului acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neurologice cu “elemente afectiv – sociale”. Actiune corelata auditiv – vizual – motor este transmisa in zonele corespunzatoare ale scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp ce miscarile globului ocular in directia randurilor din text formeaza o transmisie in lant datorita analizatorului motor. Analiza si sinteza actului lexic este si o urmare a auzului fonematic. Actul lexic are loc prin cele trei mecanisme de receptie nervoasa, avand localizarea parieto-occipitala temporala, iar prin lezarea acestei zone se produce dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul are dificultati prin inversiune de litere, silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt insotite de disgrafii si disortografii. Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, iar din punct de vedere genetic poate fi – constitutionala, de evolutie si afectiva.

AGRAFIE- este o stare patologică caracterizată prin incapacitate de exprimare a gândurilor în scris. Se datorește unor leziuni localizate în centrii nervoși superiori din scoarța cerebrală.

 DISGRAFIE-  este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului limbii si al cuvintelor codificate sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si producerea grafemelor, cat si receptionarea si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele auzului fonematic si ale limbajului oral, nici ale motricitatii si orientarii spatiale. La copilul cu dezvoltarea normala, disgrafia se datoreaza unor insuficiente motorii sau contractii musculare exagerate si adesea unor tulburari emotionale. In sindromul disgrafic, pe langa componenta motrica si psihica este incriminata si componenta neurologica, mintala, intelectuala. La copilul normal psihic se constata ca in formarea si dezvoltarea abilitatilor de scris – citit nu este suficienta numai perceperea corecta a limbajului si grafemelor, dupa cum nici reprezentarea si ordonarea lor in spatiul paginii nu contribuie la realizarea actului lexic pe deplin.

 ALALIA - lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorbirii sau afazie congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvoltare intelectuala comuna, deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se datoreaza unor disfunctii ale zonelor corticale ale vorbirii si este de trei feluri: motorie, senzoriala si mixta.

AFAZIE- tulburare in mecanismul psihic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a exprima sau de a intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrom neuropsihic ce consta in tulburarea sau pierderea functiilor psihice, orale sau grafice. Este insotita de tulburari intelectuale corespunzator unor leziuni cerebrale localizate.

MUTISMUL - suprimare brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in absenta oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator. In aceste cazuri, subiectul a folosit anterior limbajul. Fenomenul se petrece in situatii de trac, la subiectii emotivi sau anxiosi. Se distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziunea organica. Poate fi deliberat; poate fi consecinta unei inhibitii patologice.Copilul refuza partial sau total  sa vorbeasca cu anumite persoane sau cu toata lumea. Este temporar de la cateva zile la cativa ani. Apare in general la copiii hipersensibili si este acompaniat de timiditate, incapatanare, irascibilitate. Cauzele sunt in general atitudini gresite in educatie, situatii traumatizante afectiv, stres, socuri, esecuri repetate.

  

Un articol scris de Echipa CMR Darin, din categoria psihoterapie.
Acest articol a fost vizualizat de 24033 ori.
Daca acest articol va fost folositor, va invitam sa printati acest articol.
Asteptam parerile dvs. in rubrica de comentarii

Din aceeasi categorie:

Un cadou pentru mama!
Un cadou pentru mama!
"Un cadou pentru mama!" Creaza singur un cadou deosebit pentru cea mai importanta fiinta din viata ta – mama. Vino la atelierul nostru si starneste-ti creativitatea!  Vei fi surprins sa descoperi cate lucruri mi..(mai mult)
Dezvoltarea sanatoasa a copilului
Dezvoltarea sanatoasa a copilului
Pentru fiecare copil, un proces sanatos de crestere include si timpul incercarilor prin care trebuie sa treaca. Invatand sa accepte si sa inteleaga limitele impuse de parinti si de lume, copiii invata deprinderi esentiale de viata ca : ier..(mai mult)
Dezvoltarea limbajului la copii
Dezvoltarea limbajului la copii
Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este dificila si de lunga durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in ceea ce priveste varsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia vocabu..(mai mult)
Ce este dislexia
Ce este dislexia
Elementul esenţial al dislexiei îl constituie faptul că performanţa în citit, adică, acurateţea, viteza sau intelegerea celor citite, m&#..(mai mult)
Atelier de Halloween
Atelier de Halloween
 "Sa dam in mintea copiilor!" - Atelier de creatie Halloween - pentru copii si parinti -..(mai mult)
Problemele emotionale cauze
Problemele emotionale cauze
Problemele emotionale pot avea cauze multiple: Probleme cu grupul de suport primar - de ex., moartea unui membru al familiei; probleme de sănătate in familie; destrămarea familiei prin separare, divorţ sau instr..(mai mult)

Newsletter


Fii social!

Lasa un mesaj

Nume:
Email:
Mesajul:
Cod de verificare:
Mesaje: (0) - Pagina 0 din 0