Terapie intensiva prin programul Pediasuit

Termenul de paralizie cerebrala este folosit pentru a descrie o categorie de tulburari ce ingreuneaza controlul asupra miscarilor si apar de obicei in primii ani de viata. Paralizia cerebrala apare ca urmare a leziunilor suferite asupra partilor creierului ce sunt responsabile cu buna coordonare a muschilor si a corpului.

Printre cauzele aparitiei acesteia se numara: imbolnavirile din timplul sarcinii, nastere prematura sau, cel mai frecvent hipoxia (intreruperea alimentarii cu oxigen a creierului). Ea mai poate fi si rezultatul unui accident, otravirii cu plumb, infectii virale, abuz infantil sau alti factori. Conform cartii lui Ketlaar si Vermeer “Efectele programului therapeutic functional asupra abilitatilor motorii la copii cu pareza cerebrala” – “ nu exista dovezi care sa ateste faptul ca leziunile cerebrale sunt reversibile, dar dezvoltarea fizica si procesele de adaptabilitate, pot influenta in timp evolutia din punct de vedere clinic a copilului.”

Principala cauza a CP este hipoxia (intreruperea alimentarii cu oxigen a fatului in formare). Aceasta poate aparea ca urmare a: desprinderii premature a placentei, pozitie necorespunzatoare la nastere, infasurarea cordonului ombilical, travaliu indelungat sau prea abrupt. Alti factori sunt nasterea prematura, incompatibilitati legate de RH-ul sau grupa de sange a parintilor, infectarea mamei cu rubeola sau alte boli virale in primele luni de sarcina sau alte microorganisme ce pot ataca SNC-ul (Sistemul Nervos Central) noului nascut.

Un alt tip mai putin intalnit de CP este cea dobandita, aparuta cel mai frecvent in urma leziunilor cerebrale cauzate de accidente, caderi sau abuz fizic al copiluiui.  Prin definitie, paralizia cerebrala nu este o afectiune progresiva iar pacientul nu poate estima gravitatea deficitului, ea variaza ca intensitate de la forme mai blande la moderate si in unele cazuri chiar severe.

CP se clasifica dupa nivelul deficitului locomotor care indica masura in care sunt afectate membrele. Cele 4 mari categorii sunt: Spastic, Atetoid, Ataxic si forme Mixte. 

- In forma sa spastica, pacientul prezinta impulsuri neuronale superioare motorii cum ar fi: slabiciune, hipertonicitate, hiperreflexie, clonus (sir de contractii musculare repetate ritmice), reflexe patologice si tendinte de incordare.

Aceasta tipologie prezinta deteriorarea membrelor si include: tetraplegie(toate cele 4 membre sunt afectate), diplegie(spasticitatea picioarelor este mai puternica decat cea a bratelor), monoplagia(este un tip rar in care doar un singur membru este afectat), triplagia (un alt tip rar in care pacientul are un singur membru neafectat).

- Categoria atetica (numita si paralizie cerebrala diskinetica) include miscari lente necontrolate. In acest caz sunt afectate mainile, bratele, talpile, picioarele si cateodata poate chiar sa afecteze fata si limba cauzand dizartie(tulburare a vorbirii caracterizata printr-un ritm neregulat).

- Categoria ataxica se intalneste mai rar si ea afecteaza echilibrul si perceptia pacientului asupra adancimilor.

- Nu in ultimul rand este forma mixta in care pacientii prezinta simptome din cel putin 2 categorii distincte mentionate mai sus. Cea mai frecventa combinatie include simptome de spasticitate si atetoid.

Doctorii, atunci cand pun diagnosticul de paralizie cerebrala testeaza inainte aptitudinile motorii si reflexele, analizeaza istoricul medical si utilizeaza teste specializate. Nou nascutii cu CP ating cu greu etape cheie in dezvoltare; cum ar fi rostogolitul, mersul de-a busilea sau statul in picioare. Unii pacienti pot avea pe langa deficiente motorii si altele de naturamentala cum ar fi: crize, disfuncii vizuale sau acustice, probleme de crestere si senzatii sau perceptii distorsionate.

Simptome ale paraliziei cerebrale sunt constituite de: dificultati de executare a unor operatiuni simple (folosirea unei foarfeci), dificultati in mentinerea echilibrului sau de mers si miscari involuntare. Deformarile ortopedice intalnite la copiii cu CP sunt adesea rezultatul tensiunilor musculare ridicate, spasticitatii si rigiditatii care impiedica cresterea normala a muschilor si cauzeaza contracturi.

Nu exista terapie standard pentru copiii afectati de paralizie cerebrala care sa dea rezultate sigure si tratamentul isi propune sa ajute copilul sa isi atinga maximumul de potential. Tratamentul include terapie fizica, ce ajuta la dezvoltarea musculaturii cat si la imbunatatirea aptitudinilor necesare pentru a merge, a sta, a se juca, a-si mentine echilibrul. Planul de tratament mai include de asemenea terapie ocupationala ce ajuta la dezvoltarea aptitudinilor specializate cum ar fi imbracatul, mancatul, scrisul si alte ocupatii zilnice. Aceste terapii au ca scop reducerea gradului de degradare si cresterea implicarii in activitatile de zi cu zi. Terapia de vorbire (logopedia) poate fi de ajutor in imbunatatirea comunicarii care poate fi deficitara din cauza tensiunii musculare a gatului si a limbii. Totusi in unele cazuri se recomanda interventia chirurgicala, medicamentoasa (pentru a controla crizele si spasmele musculare) sau mecanica, croita pentru nevoile fiecarui pacient.

Centrul Medical de Recuperare Darin ofera programe intense si complexe de terapii bazate pe nevoile individuale ale fiecarui copil cu tulburari de nivel neurologic sau intarzieri de dezvoltare. Acest program include, atunci cand un caz o cere, terapia prin costum PediaSuit si terapia fizica intensiva de integrare.

Terapia PediaSuit a aparut ca o terapie alternativa la terapia fizica conventionala si se bazeaza pe un costum ce a fost initial creat de catre rusi pentru a fi folosit de catre astronauti in spatiu pentru a reduce efectele imponderabilitatii. Terapia prin costum a devenit populara ca si metoda de tratament in Statele Unite si se axeaza pe imbunatatirea stimularii senzoriale si a oferi pacientilor posibilitatea de a sta in picioare datorita rezistentei pe care costumul o impune. Aceasta metoda permite unei persoane sa invete miscari noi, sa stea in picioare si sa isi mentina echilibrul.

PediaSuit este alcatuit dintr-o vesta, casca, pantaloni scurti, cotiere, genunchiere si pantofi, toate prevazute cu gaici (agatatori) si corzi elastice speciale ce ajuta corpul sa imite miscarile din spatiu. Terapeutii utilizeaza PediaSuit pentru a aduce corpul intr-o pozitie corecta.

Acest costum serveste drept un exoschelet ce aduce in plan vertical centrul de greutate. Costumul creste capacitatea pacientului de a executa noi miscari prin faptul ca asigura un cadru artificial, astfel, prin exercitiile repetitive, pacientul invata noi activitati si capata mai multa forta.

Terapia PediaSuit creste echilibrul si pozitioneaza copilul intr-o postura mult mai dreapta pe parcursul exercitiilor variate. Restabilirea unei posturi corecte este cruciala in aducerea la normal a tonusului muscular si a functiilor senzoriale si vestibulare. Costumul impune prin rezistenta sa o postura cat mai apropiata de cea normala si totodata intareste musculatura. Multitudinea de corzi elastice asigura compresia articulatiilor si rezistenta muschilor la miscari. In functie de plasarea corzilor elastice, anumite grupe de muschi pot fi antrenati in timp ce pacientul isi misca membrele, astfel terapia prin costum este o forma de exercitiu controlat ce opune o anumita rezistenta. De asemenea costumul creste rezistenta corpului, flexibilitatea, echilibrul, coordonarea, imbunatateste densitatea osoasa si aduce un aport important in orientarea in spatiu.

Programele de terapie fizica sustinute sunt create special pentru a intampina nevoile specifice fiecarui copil si pentru a atinge telurile propuse si de obicei implica un program de reabilitare constand in 180-240 de minute de exercitii pe zi (dintre care 90-150 de minute in costum), 5 zile pe saptamana. Terapia PediaSuit este folosita ca parte a unui program comprehensiv de kinetoterapie intensiva de 3 pana la 5 ore pe zi timp de 4 saptamani. Combina cele mai bune elemente din tehnici si metode variate ce au ca baza rational fiziologia exercitiilor. Este foarte important de mentionat ca acest costum este o singura parte dintr-un program complex. Implicarea parintilor este ferm incurajata deoarece acestia adesea constituiesc o parte importanta a tratamentului.

Trebuie de asemenea mentionat si faptul ca un program de terapie intensiva nu inseamna doar a face acelasi exercitiu cu nenumarate repetari ci este mai degraba o abordare structurala a activitatii fizice tinand cont in acelasi timp de bioritmul fiecarui individ, nivelul de surmenaj, oboseala si recuperare. Elementul cheie al unei scheme de tratament este un program de consolidare a echilibrului participantului bazat pe nevoile, slabiciunile si punctele forte ale fiecarui individ. Cresterea rezistentei fizice se reflecta in activitati functionale zilnice care de obicei sunt urmate sau combinate cu exercitii de consolidare. Eliminarea reflexelor patologice si stabilirea unor noi si corecte tipare de miscari functionale este cruciala.

Terapia intensiva este ideala pentru cei ce cauta sa isi accelereze progresul in dezvoltare si sa isi imbunatateasca abilitatile functionale.

Universal Exercise Unit (ansamblu compus din cusca Rocher si seturi specifice de accesorii) este deseori folosita ca adjuvant in activitatile functionale alaturi de exercitii de intindere. Aceasta unitate serveste la antrenarea si izolarea anumitor muschi sau grupe de muschi pentru intarire, flexibilitate, diferite tipuri de miscari si abilitati functionale.

Universal Exercise Unit permite executarea unor exercitii speciale, denumite simbolic "monkey cage" si respectiv "spider cage", astfel,  copii sunt prinsi in jurul taliei cu o centura ce este atasata de cusca folosind corzi elastice. Asistenta este minima deoarece in marea ei parte este asigurata de corzile elastice ce ofera protectie si echilibru permitand copilului sa intreprinda activitati in voie. Cusca de asemenea permite copilului si terapeutului sa faca miscari care in mod normal ar necesita 2 sau chiar 3 terapeuti. Copiii vor putea astfel sa execute miscari in ansamblul UEU care nu ar fi posibile fara ajutorul corzilor elastice. In functie de plasarea corzilor elastice, copilul poate sa exerseze: statul in genunchi, statul in toate cele patru membre, statul in picioare, exercitii de intindere si multe alte activitati.

Dezvoltarea fizica si locomotorie a copilului este strans legata de aspectele deprinderilor zilnice. Este influentata de cresterea lor, increderea in sine si placerea activitatii fizice data de abilitatea de a-si contola propriul corp prin miscari prin propria bunastare si forta.

O data cu dezvoltarea fizica copiii devin mai rapizi, puternici, mobili si mult mai siguri pe echilibrul lor si incep sa isi foloseasca abilitatile pe o gama mai variata de activitati fizice si in acelasi timp incep sa devina mult mai constienti de sine ca si indivizi. Acest simt al identitatii ce se afla in plina dezvoltare este strans legat de perceptia si increderea in sine.

Un articol scris de Echipa CMR Darin, din categoria terapie_intensiva_pediasuit. Acest articol a fost vizualizat de 11027 ori. Daca acest articol va fost folositor, va invitam sa printati acest articol. Asteptam parerile dvs. in rubrica de comentarii

Tweet